ISTORIA BISERICII CRESTINE DUPA EVANGHELIE COMISANI

Martie 25, 2008

 

 

ISTORIA BISERICII CRESTINE DUPA EVANGHELIE

COMUNA COMISANI,JUDETUL DAMBOVITA

 

 

In anul ’70,in comuna Comisani din judetul Dambovita,existau trei biserici:Biserica Ortodoxa,Biserica Adventista de ziua a saptea si Biserica Penticostala.

Presbiter al Bisericii Penticostale era pe atunci,fratele Vasile Stanciu care si fondase Biserica respectiva.

In anul 1978,in urma unor discutii provocate de alti membrii ai bisericii,pretendentii la conducerea comunitatii,fratele Stanciu a fost izgonit,si nevoit sa paraseasca biserica.Impreuna cu dansul au plecat 36 de membrii din aceeasi biserica.

Timp de doi ani,pana in 1980 grupul a frecventat Biserica Crestina dupa Evabghelie din comuna Valea Voievozilor,comuna situate in imediata apropiere a orasului Targoviste la o distant de cca 2 km.

            In tot acest timp,fratii si surorile,au fost nevoiti sa parcurga cate 15 km dus pana la Valea Voievozilor(aceasta este distanta aproximativa dntre Comisani si Valea Voievozilor,satul Comisani fiind situate la 10 km de Targoviste pe soseaua catre Bucuresti),in fiecare Duminica.Cei mai multi dintre frati se deplasau cu bicicleta,surorile deplasandu-se cu autobuzul.In Biserica din Valea Voievozilor mai erau doi frati din Comisani care se stabilisera in acea biserica cu mult timp inainte.Evident ca satisfactia intalnirii acestor frati,a usurat putin durerea unei rani inca deschisa.

            Aceasta periuada a fost o perioada a cautarilor,deoarece era evident ca deplasarea era greoaie si incomoda de cele mai multe ori.Astfel s-a nascut nevoia de a avea o Casa de Rugaciune proprie in care fratii sa se poata aduna.

            In Comisani traia o batranica pe nume Maria X.care se convertise nu de mult timp.O vreme fratii s-au adunat intr-una din camerele casei pe care sora le-a pus-o la dispozitie,ulterior daramand zidul dintre cele doua camera propriu zise ale casei,cea de a treia fiind o improvizatie in care sa mutat sora.Din acest moment,putem vorbi despre Biserica Crestina dupa Evanghelie din Com.Comisani,Judetul Dambovita.

            Fratii Ghita Gheorghe si Ghita Stelian(cei doi frati pe care i-au intalnit la Valea Voievozilor),au fost alesi presbiteri impreuna cu fratele Vasile Stanciu.

            Asadar,strangerile aveau loc in fiecare joi dupa-amiaza de la 16 sau 17(in functie de anotimp)si duminica dimineata de la orele 9 pana la 12,iar seara de la 16 vara si 15 iarna.Faptul pentru care strangerile de dupa-amiaza aveau loc atat de devreme,se datora neputintei multora dintre membrii bisericii,cei mai multi dintre acestia fiind surori.

            Cand s-a fondat,biserica numara 39 de membrii,in numarul acesta neintrand tinerii sau copii(acestia nu existau).

            Fiind o persoana influenta si bine inradacinata in religia protestanta,fratele Vasile a ramas presbiterul bisericii pana la moartea sa.

            Biserica s-a infiripat destul de greu si firav.Fiind sub regimul communist,Biserica nu a fost autorrizata de la infiintare,astfel fratii au intampinat destule dificultati in desfasurarea programului.Pe langa faptul ca fratele Vasile era adesa cercetat de securitate datorita distribuirii de biblii si carti de cantari,Biserica a avut parte de momente de tensiune cand credinta le-a fost incercata.Fiind hartuiti de autortitai pentru ca nu aveau autorizatie,s-au pomenit cu primarul si cu militianul in biserica in timpul unui program de evanghelizare.Evident,programul a fost interupt,confiscanduli-se bibliile si cartile de cantari si primind amenda pentru functionare neautorizata.

            Tensiunile de acest gen s-au risipit abia dupa 1990 cand au primit autorizatie.

            De cand au intrat in posesia cladirii,fratii nu au facut modificari de structura,in afara de darmarea zidului despartitor dintre cele doua camerE.Bineinteles,locasul de rugaciune a fost ingrijit dupa posibilitati.Fratele Vasile a fost devotat in privinta aceasta(de multe ori amana treburile casnice pentru a sta pe langa biserica;bineinteles ca nu le amana pana la extreme dar fratii,cunoscutii si familia povesteau ca biserica a fost  a doua familie pentru dansul).Pe plan familial(fiind tata a 12 copii)era extreme de devotat si chivernisit,iubindu-si sotia pana acolo ca intindea rufele pe culme in locul sau.

            Intre timp,numarul membrilor din biserica crestea mereu,si s-au vazut nevoiti sa extinda locasul de inchinare.Astfel in vara anului 1994,frati au turnat fundatia pentru inca o incapere.In anul urmator,s-au ridicat zidurile noii incaperi construita de fratele Marin Popescu si s-a inaltat plafonul vechii cladiri de 30 de cm.Acoperisul de asemen,a fost inlocuit cu unul nou din tigla.La aceste renovari au participat toti fratii membri ai comunitatii.In aceasta privinta biserica a fost intotdeauna laudata de cei din jur ca fiind o biserica stransa in dragoste.Unitatea ei este vazuta si astazi in lume si poate fi confirmata si de cei mai tineri.

            Vechea incapere in care a locuit sora Maria dupa ce a donat restul casei,a fost daramata si reconstruita servind in prezent ca antreu.

 

            In anul 1995,biserica a crescut la numar cu 7 tineri si 4 copii.Aceasta generatie de tineri si copii fiind prima din istoria bisericii Crestine dupa Evanghelie din Comisani.Va puteti inchipui bucuria fratilor si a surorilor la aparitia unui grup de de tineri in mijlocul biserici.Patru dintre tineri erau fratii mei,ceilalti doi fiind convertiti de curand.Printre acesti 2 convertiti de curand se numara si nepoata fratelui Vasile.In grupa copiilor se numarau cei doi frati mai mici ai mei si doi nepoti ai fratelui Vasile,frati mai mici ai celei dintai.Astfel a luat nastere micul grup din biserica aceasta.

            Programul de inchinare a fost modificat odata cu infiintarea  grupului de tineri.Pana atunci duminica dimineata la ora 900-1000 era Serbarea Cinei Domnului,dupa care urma un program de evanghelizare cu predici intrepatrunse cu cate o cantare.De la aparitia grupului de tineri dupa ora de Cina se tinea un program de 1/2ora cu cantari si poezii,cantata si recitate exclusive de catre tineri.

            Modul in care se implinea actul de Cina,era putin diferit pana la 1995.La frangerea painii biserica se aseza pe scaune,ridicandu-se doar la impartirea vinului.Elementele care serveau la ceremonierea CInei erau painea obisnuita si must.Dupa anul 1995,in urma unor consfaturi cu privire la desfasurarea actului de Cina Domnului,comitetul de frati a hotarat ca pe timul impartasirii cu “Trupul si Sangele Domnului”,membrii comunitatii sa stea in picioare.Odata cu infiintarea grupului de tineri,sau mai bine zis odata cu achizitionarea unei orgi,(pentru ca inainte se canta cu acordeonul,abia dupa 1998 s-a cumparat orga),la ora de cina se canta cate o cantare.Dupa aproximativ o jumatate de an s-a introdus o ora a tinerilor si dupa-amiaza la inceputul programului.

            Joi seara,la ora de rugaciune fratii si surorile,veneau in acelasi numar in care erau prezenti duminica dimineata.Rugaciunea se face pe genunchi,multi dintre membrii fiind batrani apelau la pernitele special confectionate pentru aceasta.

            In decurs de trei ani la nasterea grupului de tineri acesta a crescut de la 7 la 10.Evident ca era imbucurator pentru ca,desi atat de greu, se inmultea numarul tinerilor.Acesti amintiti au ramas membrii pana in ziua de azi,dar sunt multi altii pe care nu i-am amintit,pentru ca in prezent nu mai sunt membrii ai Biserici sau nici macar nu au fost.Cresterea numerica se vede nu numai in randurile celor mai tineri ci si in randul varsnicilor.Trebuie mentionat ca,odata cu marirea grupei de copii,de la 4 la 10,in 1999,l-i s-a acordat un timp de slujire si lor concomitant cu tinerii.De progresul lor se ingrijea un tanar organist,ajutat de obicei de  o tanara in vederea studiului biblic.

            Toamna anului 1999………..dupa o saptamana de suferinta,fratele Vasile Stanciu se stinge din viata la varsta de aproape 84 de ani.Dupa moartea sa,presbiter al bisericii a fost Nelu Gheorghe,nepotul sau,tata a patru copii in varsta de 35 de ani atunci.

            Dupa moartea regretatului frate Vasile,modul de inchinare in biserica nu s-a modificat prea mult.La ora de rugaciune,joi seara,s-a hotarat ca aceasta sa se faca in picioare,lasandu-se libertate de a sta pe genunchi a celor mai varsnici.

            In vara anului 2002,cele doua grupe,tinerii si adolescentii de acum,s-au unit datorita maturizarii celor din urma,acestia dovedind in acelasi timp competenta.S-a avut in vedere mai ales unitatea frateasca,asa cum s-a dorit mereu in aceasta Biserica,ceea ce constituie un atu.In Biserica exista o stransa colaborare intre cei tineri si batrani,neexistant acea prapastie dintre generatii,cum in multe biserici exista.In iarna anului 2002,grupul de tineri sau corul a mai crescut cu inca patru personae,ceea ce i-a ridicat numarul la 21.Numarul membrilor din biserica a ajuns in 20 de ani de la fondare  de la 39 la 75 ,in afara de tinerii nebotezati in numar de 13.Dintrea acestia 75 cca 8 sunt in imposibilitatea de a mai frecventa programele de adunare,fiind imobilizati la pat din cauza bolii[la acea data].Intrucat generatia de mijloc nu exista,nevoia existentei acesteia este suplnita dupa cum am spuns printr-o stransa legatura intre cele doua extreme ale varstei.

            In perioada sarbatorilor de iarna,tinerii merg cu colindul prin sat,impartind brosuri si tractate celor colindati,avandu-se in vedere din nou pe cei bolnavi,carora li se daruesc cate un cadou sustinut de asta data de intreaga biserica.Pe langa aceste activitati,la un interval de 2-3 luni,tinerii merg in vizita la trei biserici apropiate sufleteste:Fieni,Sperieteni,Razvad,vizite care se realizeaza reciproc.Cand se faceau vizite la Fieni,vizitam si un azil de batrani,lucrare in care am fost implicati un an de zile.

 

 

POPESCU TEOFIL –absolvent al institutului teologic Timoteus

Vom continua cu date recente cit mai curind posibil